Donkey: Just who are you trying to keep away? Just tell me that, Shrek?
Shrek: Everyone! All right?

Donkey: Hey, what's your problem, Shrek, what you got against the whole world anyway, huh?
Shrek: Look, I'm not the one with the problem, okay? It's the world that seems to have a problem with *me*!



Wednesday, May 21, 2008

emo

Mai jos e reply-ul meu pe un blog in care cineva se intreba semi-retoric 'oare de ce se vorbeste pe toate drumurile de emo?'. Cineva de pe aci roll eyes va recunoaste argumentul din final whistling

pentru ca e cea mai recenta tendinta care ne-a invadat, pentru ca unii absorb ca un burete orice li se pare interesant/fascinant/socant si pentru ca ceilalti nu au nimic mai bun de facut decat vada daca - virgula - caprei vecinului ii curge sau nu mascara de la ochi, pentru ca unghiile negre ale fetei din vecini sunt subiect mai bun de barfa, pocnit palme si clatinat din cap decat talk-show-ul de campanie, pentru ca e la moda sa ai opinii despre chestii la moda, pentru ca inca ne mai holbam la 20 pierce-uri (chiar daca in fond nu are ce sa ne intereseze cine pe unde si de cate ori isi gaureste pielea) pentru ca - virgula - cand eram noi tineri/mici/am vazut prima data la televizor asa ceva mama/tata/bunica/matusa/catelul/tanti-agapia-de-la-2 a spus ca e oribil si asa ceva 'nu se face', pentru ca ei vor atentie si noi suntem politicosi si le-o oferim... sau pentru ca, dupa cum constata candva un amic, suntem invidiosi ca noi nu mai suntem la varsta la care ne putem manifesta ca ei, indiferent daca inseamna imitatie sau nu.


recunoasteti, nu ati avea tupeul sa apareti la lucru cu un look emo grin
(scuzele "doamne, dar nu as face asa ceva niciodata!" nu se pun wink )

Eu o sa ma auto-citez in continuare ca pe un adevarat geniu in viata care este:

"Fiecare vreme cu tendintele ei, da' parca prea au inceput sa degenereze"

sunt convinsa ca despre fiecare in parte s-a spus asta smile asa cum sunt convinsa ca atentia acordata de "ceilalti" este principalul vinovat pentru 'intretinerea' unor tendinte. smile
au oripilat (scandalizat, socat, ) hippiotii, au oripilat rockerii, au oripilat punkistii, au oripilat rapperii, au oripilat grungerii, au oripilat raverii, au oripilat hip hop-erii. prin haine, muzica, mesaj, comportament si prin faptul ca li se rupea de ochii dati peste cap, mana dusa la gura, pufnetele dezaprobatoare si alte cele. ba si-au 'hranit' din asta convingerea ca sunt 'altfel' si in felul lor toti au fost. iar pentru ceilalti toti au fost drogati, nespalati, criminali, depravati, nescoliti, imorali, neadapti si cu probleme la bibilica. iar acuma, inspre mai toti se indreapta privirile nostalgice ale variilor generatii, si oftatul de "ce misto era atunci". si nici una din tendinte nu a adus apocalipsa. n-o s-o aduca nici emo. nu-i bai. trece asta, vine alta. poate-poate la urmatoarea crazy copii de'acum oare ce-or fi cand o da pubertatea-n ei? think jester



iar referitor cu 'blame it on the music'... mda. prima data mi-a sarit tzandara la faza asta de cand marylin manson a devenit subit de vina ca adolescentii o iau razna si se impusca prin scoli. ei na. si acu' douj'de ani, adolescentii ascultau si ii vedeau pe alice cooper si ozzy osbourne si nu s-au apucat de mancat porumbei in parc. cred. nu iti spune nici o muzichie si nici un artist ce sa faci. (si intre noi fie vorba si daca ti-ar spune... ce, tu esti tampit sa chiar faci???).

eu vad chestia asta ca pe o perceptie inversa de cauza si efect, to be honest. nu muzica face ca ... x, y, z. nu determina nimic, nu este cauza a nimic. ea este cel mult efectul. pentru ca vine si ea de undeva, nu apare din neant, ca nu e muzica sferelor. probabil ca partial vine din mintea unui geniu care s-a gandit noaptea cu ce chichita comerciala sa faca bani. dar probabil ca vine si din niste experiente/stari care trebuiesc aduse cumva la lumina. si someone smarter than me cred ca a zis candva ca nu ar prinde daca nu ar rezona cu ceva din backgroundul celor la care prinde, real sau inchipuit, nu conteaza prea mult.

deci, cum ar veni.... undeva exista un ceva, care razbate in enspe forme - muzica, haine, machiaj, ticuri verbale, mod de exprimare, look upon life and the universe si felul in care tii furculita cand mananci. ok, joking. dar... you get the point... cred.

Wednesday, May 14, 2008

mrrr. musc.

Io m-am saturat. Pe bune. M-am saturat sa ma bata lumea la cap, sa vrea sa dea de mine fie ca eu am chef sa se de de mine fie ca nu, m-am saturat sa ies din casa, m-am saturat sa ma fac ca nu ma deranjeaza sau mai mult, ca imi face placere vorbaria de doi bani si platitudinile politicoase care umple tacerea altminteri stingheritoare, sa ma fac ca totul e ok, sa zambesc ca asa zice fisa postului sau bunul simt, ca deh! nu e nimeni de vina ca tu ai picat intr-un butoi cu melancolie si te-ai dus la scufund sa iti cauti corabioarele de hartie scufundate, m-am saturat sa pretind ca nu sunt in starea asta, m-am saturat sa dau explicatii pentru ea, care oricum nu sunt adevarate, m-am saturat sa dau explicatii in general pentru ca, cu foarte putine exceptii, urasc intrebarile si cu cat sunt mai personale cu atat le urasc mai mult, m-am saturat ca lumea sa se bosumfle pe tema asta si sa aiba impresia ca respectivele explicatii li se cuvin. M-am saturat de foarte multe chestii, inclusiv de faptul ca ma tot satur. Concluzia finala ramane in continuare "mrrr. musc.".