shinjite iruno

'i believe in it'. in japoneza. da, e din sailor moon. nu conteaza, de fapt. ideea e... what is "it"? pentru mine, nu in piesa. de jumatate de ora imi bat capul si inca nu am gasit un raspuns. am taiat tot soiul de chestii de pe lista, de la divinitati, la extraterestri, la tot soiul de abstractisme gen fericire, iubire, prietenie, dreptate, natura umana... ma paste o durere de cap, asa ca cedez, pentru moment. mai era un cantec.... 'in a world that gives you nothing, i need something to believe in'. de acord... ma urc acusi pe pereti si ma apuca depresia de toamna-iarna cu patru luni mai repede daca nu ii dau de capat. dar totusi... ce? altii in ce cred? voi in ce credeti?

a mad, mad world

Si ca sa vezi ca nu mi-ai intrerupt aberatiile, voi continua, din pacate in aceeasi nota.

Duminica am trecut pe la lucru si colega imi povestea ca pe acoperisul casutei de vis-a-vis facuse un nenea plaja1 si am chicotit noi, hihihi, hahaha, ca de acum nu ne plictisim la lucru, ci admiram pesiajul. Ca luni sa imi spuna seful ca respectivul s-a spanzurat. De acoperis. Plaja pe naiba, ala studia terenul. huh?

Iar pentru cei din casa de alaturi chemase o alta colega politia. Pentru ca era scandal intre un el si o ea si pentru ca la un moment dat ea era ghemuita in balcon strigand dupa ajutor in timp ce el dadea in ea. Iar la iesire, portarul s-a luat de ea ca de ce a trebuit sa sune la politie? Ca ala doar vroia piz**, si cand barbatul vrea piz**, femeia trebuie sa ii dea2.

Deci daca are cineva inclinatii stiintifice3, va rog sa ma informati si pe mine daca au loc furtuni solare in perioada asta sau daca a picat vreun meteorit radioactiv pe undeva prin zona. Iar daca nu s-a intamplat nimic similar, ori eu ori lumea am luat-o razna muuuuult mai mult decat permit parametri normali de nebunie. fool



1 biroul e la etajul IV
2 *suicide*
3 desi tind tot mai mult sa cred ca e nevoie de inclinatii stiintifico-fantastice

flashback

n-am chef. n-am chef prea mare nici sa potez, da' nici ceva mai breaz nu am de facut (ma rog, as avea, da' n-am chef, nu ma faceti sa ma tot repet).

deci ar trebui sa incep cu "draga jurnalule, astazi am..." si sa va spun ca azi am fost la o inmormantare. cine stie, cunoaste cat de mult 'ador' ocaziile astea, cum ma irita predicile si socializing-ul de pe acolo pana la punctul in care urlu (in tacere, doar in capul meu, of course, ca mai toate urletele mele), cum ma apuca pe deasupra o revolta surda si metafizica impotriva implacabilului ontologic (da, stiu ca aberez grav de tot, delirez chiar, dar let's face it - e modul meu de a supralicita la faze din astea absolut cretine... unul din ele) si cum de fiecare data zic 'never again' (in ciuda 'predicii mele recente cum ca 'never again'-urile sunt ca 'ever after'-urile, adica inexistente) (si da, stiu ca folosesc foarte multe paranteze si devieri de la subiect, dar cu ce-s eu de vina daca voi le cititi. data viitoare le bag note de subsol sa nu va mai incurce, na!).

Acuma nu stiu daca sa va mai spun ca s-a intamplat exact cui nu ar fi trebuit sa se intample (desi e aproximativ departe de mine gandul cum ca ar trebui sa se intample cuiva), ca era o fata tanara, ca nascuse nu demult, ca sunt multi cei care o plang. Si nu stiu daca sa va spun ca de fapt nu "s-a intamplat", ci ca fata respectiva s-a sinucis. Nu am nici cea mai mica intentie sa intru in de ce-uri sau alte ipoteze, supozitii si circumstante sau in cine ce ar fi putut face pentru a preveni asta. Si nici sa pseudo-filosofez pe marginea suicidului in sine. Am spus cu alte ocazii ca atata timp cat are discernament, dreptul omului de a alege/decide/se exprima, cu atat mai mult in ceea ce priveste propria-i persoana, este sfant si este ceea ce il defineste sine qua non ca om. Punct.

O sa va spun doar ca mi-am adus aminte de una din primele discutii in grupul nostru - cele cateva colege de pe marginea gropii si cea dinauntrul ei, in anul I de facultate, intr-o marti dimineata in locul cursului de la ora 8:00, pentru ca proful lipsea. Primisem cadou de ziua mea doua carti, iar una dintre ele o citea o colega - o si avea la ea - si spunea ca e faina (da, este). Iar Ea a spus atunci "Oa, pai atunci trebuie sa o citesc si eu. Mai ales ca e despre mine". Pe atunci inca a fost o glumitza neagra pe care am tratat-o ca atare. Ieri, amintirea respectiva m-a lovit in plex. Cartea era Veronica se hotaraste sa moara a lui Coelho.

Politically correct, arta de a minti frumos si alte retusuri

Eu pot intelege ideea nobila de la baza lu' politicăli corectu' asta. Inteleg ca unele cuvinte au sau au capatat niste conotatii jignitoare/periorative/indezirabile in vreun mod oarecare. Da, omul ala are dreptul sa se vorbeasca frumos despre el. Pot intelege ca e evreu si nu jidan, pot intelege ca e rrom si nu tigan. Pot intelege si nevoia in engleza pentru afro-american sau amer-indian, desi imi pare rau, dar in romana, aia raman negri si indieni. Iar o persoana cu nevoi speciale sau cu dizabilitati locomotorii este in mintea majoritatii dintre noi, cred, tot un handicapat. Chiar daca o spunem frumos.

Toata correct-uiala asta, laudabila in fond si la baza, degenereaza intr-un invartit in jurul cozii si locutiuni pompoase care pe mine incep sa ma ameteasca. You don't mean it anyway, people, in majoritatea cazurilor. Cred, nu bag mana in foc. E ca si cu "Hai, nu ramai la o cafea?". You know and they know you just want to screw and you know that they know si pe asta se bazeaza intreaga lume a eufemismelor, politeturilor, politically correct-urilor si a intrebarilor de "Ce mai faci?". Cu totii stim ce vrem sa spunem si sa auzim de fapt. Repet, pot intelege mascarada asta in anumite limite si in fond, no harm done. Dar incercarile de ultra-cosmetizare ma amuza, iar atunci cand nu o fac ma obosesc si imi dau ochii peste cap. Ca acuma:

Ce anume, pentru numele lui Dumnezeu, este un Asistent Manager? Este asistentul cuiva si in acelasi timp managerul altcuiva??? Ah, stai. E pe engleza, pricipit (da' jur ca restul mailului era in romana.... hm.) Deci... un manager mai mic. Un junior, cum ar veni. Bun.... sa vedem ce se cauta, de fapt:

In momentul de fata suntem in cautarea unei persoane cu studii superioare care sa vorbeasca limba engleza la nivel avansat. O a doua limba straina constituie un avantaj.

Candidatul ideal trebuie sa aiba:
- bune cunostinte operare PC - (Microsoft Office);
- foarte bune abilitati de comunicare verbala si scrisa;
- abilitatea de a ramane calm in situatii tensionate;
- capacitatea de organizare si de prioritizare a sarcinilor primite spre solutionare;
- capacitatea de planificare;
- capacitatea de a lucra in echipa.

Ne dorim in echipa noastra o persoana autonoma, flexibila, care sa aiba in permanenta o atitudine pozitiva!

Care este rolul pe care ti-l vei asuma?

Mentinerea si actualizarea agendei de lucru a superiorului ierarhic, incluzand intalnirile stabilite
Procesarea apelurile telefonice: preluarea apelurilor si a mesajelor, transferul apelurilor in interiorul companiei
Monitorizarea documentelor care intra in firma si ies, inregistrarea acestora si procesarea lor conform procedurilor specifice
Asigurarea fluxului informatiei atat cu celelalte departamente, cat si in cadrul propriului departament
Mentinerea relatiei cu clientii din tara si din strainatate promovand intotdeauna o buna politica de relatii cu clientii, din partea superiorului ierarhic
Promovarea imaginii companiei prin infatisare, modul de tratare a vizitatorilor, informatii oferite

Dupa toate datele detinute de neuronii mei, dupa o ampla si complicata procesare, ei (neuronii) au ajuns la concluzia ca este vorba de un post de secretar(a). Deci... de ce mama zmeului ii zice asistent manager? Ca sa nu complexeze un mascul care ocupa postul? Sau pentru ca "secretara" e dactilografa aia care face cafea si si-o trage cu sefu'? Wake up, slujba se schimba cu vremea, normal ca se cer limbi straine si calculatoare in secolul 21... si oarescum normal ca toate abilitatile trebuie sa sune la fel de sforaitor in 'job desciption' cum suna de altfel si la candidati in siivii. Ca doar traim intr-o lume politically correct... corectam, cosmetizam, umflam cu pompa si in general sforaim mai ceva decat un cal cu-o musca-n nari.