castrati-ne, castrati-ne...

... sau daca vreti, eutanasieti-ne.

In general si la nivel de principiu, orice practici de genul eugeniei si "purificarilor" de tot soiul imi provoaca o revolta de nedescris. In practica nu voi sustine niciodata asa ceva, pentru ca nu cred ca o instanta umana poate avea competenta de a judeca ce genuri de oameni au dreptul sa se perpetueze, sau, mai rau sa traiasca. In realitate si judecand la cald insa, am momente in care sustin ca un anumit tip de oameni ar trebui, in cel mai fericit caz, castrati. (In cazuri mai nefericite, recomand utilizarea unui cutit de bucatarie cu zimti, bont si ruginit, fara anestezie). Pentru ca nesimtitii nu ar trebui sa aiba dreptul sa procreeze. Nu pentru ca nesimtirea ar fi ereditara, doamne fereste, dar pentru ca se invata.

Timisoara, marti seara. Una bucata sofer cu una bucata atarnache de sex feminin in scaunul pasgerului in una bucata Ferrarri in deplasare cu viteza peste limita legala. Depasire pe linie continua, acrosare masina pe contrasens, s-a dus invartindu-se, izbit doi pietoni pe trotuar, una bucata pieton mort. Fugit de la locul faptei, predat la politie a doua zi. A propos, fac drumul ala dus-intors zilnic intre casa si lucru.

Soferul este medic. Umbla in zvon in targ ca a mai fost oprit de politie pentru depasirea vitezei, i-a injurat, le-a aruncat bani pe jos si a plecat in tromba. Respectivii s-au aplecat sa culeaga banii si... atat. Ca e anecdota sau nu, putin ma intereseaza. Ma intereseaza ca eu nu vreau sa ma aplec in fata unor asemenea deseuri sub-umane. Indraznesc sa afirm ca examenele la medicina le-a luat tot pe euro lu' mama si tata, din care a luat Ferrarri-ul, aceeasi euro care il vor scuti sa infunde puscaria. Domnisoara pasager a declarat ca viteza era legala, ca au acordat prim ajutor si ca au fugit de furia multimii. Martorii zic altceva.

Domnule doctor Adrian Iosif Cocoană, pentru nesimtirea dvs., furia multimii era un bun leac, zic eu. Daca tot vreti sa ne mai murdariti orasul cu existenta dvs. in el, va recomand sa va auto-castrati. Sunt sigur ca domnisoara de alaturi de dvs. va gasi pe altcineva sa o intretina. A propos, vad ca e plina de scrisori de "dragoste" pagina dvs. de pe doctorbun.ro. Sa nu ajungeti cumva pacient din cauza unui 'admirator' mai zelos, in caz ca aveti nesimtirea (si sunt convinsa ca o aveti) sa mai profesati.

Dvs. nu sunteti medic, sunteti un terchea-berchea cu diploma, ca atatia altii pe aceste plaiuri mioritice, sunteti un bataus, un nesimtit cu nesimtirea alimenata de euro. Iar acuma sunteti si un ucigas, unul las pe deasupra. Nu sunteti medic, pentru ca o diploma luata in urma unor examene pe spaga nu va face acest lucru, iar atitudinea dvs. fata de oameni nici atat. Si nu sunteti nici om, pentru ca nu va incadrati de nici o culoare in aceasta definitie. Sunteti un deseu sub-uman si atat.

dar din dar se face raiul

... sau iadul. Pentru ciudati ca mine.

Am obiceiul, nu foarte sanatos cred, de a identifica destul de bine de unde mi se trag varii pitici care tin seri dansante la mine pe creier. Complexe, anxietati, prejudecati, manii, fobii si alte alea din manualul de psihologie. Da' piticul asta unul de care m-am lovit iar azi chiar nu stiu de unde a venit de s-a aciuit si el la mine.

Am o problema majora cu a... primi chestii, in lipsa unei exprimari mai bune. Cu cat mai din senin si mai nevinovat gestul, cu atat mai nasol pentru mine. Cadourile de zile de nastere si alte asemenea ocazii... usor unavoidable dar de asemenea oarescum asteptate, deci tot ce imi ramane de facut este sa ma descurc cu momentul in sine, penibil pentru mine, dar trece. Da' asta e de cand eram mica. Tin minte o data de ziua mea cand au venit nasii mei la mine... habar nu mai am ce imi luasera cadou. Replica mea stas, nu stiu de pe unde culeasa era "Multumesc, dar nu trebuia". Mi-a spus nasa mea atunci sa nu mai zic asa. Looking back... da, cretina replica. Mai ales de la un copil caruia cica ii faceai o bucurie. Cred ca inca am momente cand am reactii cretine, sau oricum, nu reactiile asteptate.

Dar chestiile spontane ma fac sa deraiez complet. Si nu e vorba de cadouri - let's get serious, cat de des se intampla sa primeasca cineva cadouri spontane :-). Orice. Cand ma trezesc ca mi-a platit cineva sucul ma simt in ultimul hal. O prietena si fosta colega a venit in timpul facultatii cu ideea hai sa mergem sa mancam undeva. Si a platit ea tot. Oribil. Astazi am chemat un taxi sa vin la lucru si a venit vecinul din blocul de vis-a-vis. Cand am ajuns, nu a vrut sa imi ia banii. Am apelat la oribilosenia aia de semi-botic, semi-misto si i-a luat pana la urma. Si am mai avut azi parte de o divergenta pe aceeasi tema, de data asta nici macar nu real life.

Situatia e cat se poate de cretina. Pentru ca oricum ar fi, imi da o stare cat se poate de proasta. Daca reusesc sa conving persoana respectiva sa se abtina de la gesturi galante, e ceva mai ok, ramane doar 'nasoleala' de moment... DAR cum respecitivii de obicei sunt oameni cu o oarescare doza de bun simt, asta inseamna in majoritatea cazurilor sa ii fac pe ei sa se simta penibili. Refuzul e destul de nasol in sine. Plus ca urasc sa 'fac scene' iar majortitatea nu renunta din prima... in fond, oamenii chiar vroiau sa faca un gest dragut. Dar care la mine declanseaza o reactie total opusa fata de ceea ce ar dori ei. Daca nu zic nimic si reusesc sa trec cu gratie peste momentul 'reactie cretina', raman eu cu starea proasta si ei happy cu impresia ca mi-au facut o bucurie, ceea ce unu la mana e doar partial adevarat (pentru ca nu pot zice ca nu apreciez gestul in sine) si doi la mana creeaza o eventuala premisa de repetare a situatiei.

In acelasi timp insa... mai fac si eu faze din astea din senin. Si ca animalu', nu mi-am pus niciodata problema cum le pica altora. Fire pacatoasa.



(PS: Si ca tot veni acuma vorba. Urasc si variile urari cu variile ocazii. Nu suport sa mi se debiteze platitudini si sa multumesc de sapte ori pe zi pentru aceleasi fraze. Mi se intampla din ce in ce mai des, de ex. sa "dispar" de ziua mea. Reversul nasol la asta este ca in consecinta am si eu foarte putini oameni carora chiar vreau sa le urez ceva si o fac. Si nu suport politeturi sociale de genul "sa nu uiti sa feliciti pe x ca e nu-conteaza-ce-zi".)

mai prosti ca aricii?

Dilema ariciului este un concept care descrie problematica intimitatii intre oameni. Formularea are la baza o parabola a lui Schopenhauer, care descrie problemele intampinate un grup de arici iarna. Tendinta lor naturala este de a se apropia cat mai mult unul de altul pentru a-si impartasi caldura. Totusi, nu pot evita sa se raneasca unul pe altul cu tepii lor ascutiti si sunt nevoiti sa se departeze. Dilema consta in gasirea distantei optime, aceea la care pot beneficia unul de caldura altuia fara insa a-si provoca reciproc durere.

Evident, bietii arici cu probleme de relationare i-au placut si unchiului Siggi, asa ca dilema ariciului si-a facut intrarea in psihologia freudiana. Ea descrie situatia in care un individ se afla in relatie cu ceilalti. In ciuda bunelor intentii, intimitatea intre oameni nu poate avea loc fara o cantitate semnificativa de 'rani' reciproce si convietuirea necesita pastrarea unei distante sanatoase fata de tepi, in interesul tuturor partilor implicate.

Concluzia lui nenea Arthur, in clasicu-i stil de a da in cap oricarui optimist care spera la happy end, este ca daca cineva are suficienta caldura interioara, poate evita societatea si producerea si receptarea de suferinta generata prin interactiuni sociale. Si cand te gandesti ca puii de arici se nasc cu tepii sub piele si la 24 ore dupa nastere acestia incep sa creasca, stai si de intrebi de unde atata happy end fara intepaturi.

Pai... povestea e subreda. Pentru ca aricii pot convietui foarte bine unii cu altii la o adica. Tepii aia sunt 'pliabili' si daca nu e in defensiva, poti foarte bine mangaia un arici (care intre noi fie vorba, este un animalut absolut adorabil) fara sa te intepi. Adicatelea... suntem mai prosti ca aricii. :(

why so serious?

Vroiam sa scriu ceva sforaitor despre "fascinatia maleficului". Pornisem in firul gandurilor de la Jokerul din Dark Knight - indubitabil un personaj fascinant. Nu o sa va spun aici sa vedeti filmul, ca merita, nici ce rol genial a facut Ledger si o sa imi pastrez si pe alta data divagatia de 'only the good die young'. Mi se pare un persnonaj absolut fascinant si cred ca e ceva dincolo de geniul lui Ledger. Ergo, urmeaza o lunga si incalcita aberatie de pseudo studiu de personaj, pseudo socio-psihologic, prin cheia de interpretare oferita de Dungeons&Dragons. Sounds complicated? Here it goes:

Jokerul e in mod clar antagonistul principal al filmului si in mod evident e deraiat rau. Dar... e vocea unor adevararuri pe care nu prea ai cum sa le contesti. Chestii de genul:

"Y'see, madness, as you know, is like gravity. All it takes is a little...push."
"If you're good at something, never do it for free."
"The only sensible way to live in this world is without rules!"
"I believe... whatever doesn't kill you simply makes you... stranger."
"You'll see, I'll show you, that when the chips are down, these uh... civilized people, they'll eat each other."

Si mai ales si mai ales... declaratia de misiune, cum ar veni. Si cand am ajuns acolo cu firul gandurilor a urmat declicul care a declansat blogul:

"You know what, you know what I noticed? Nobody panics when things go according to plan. Even if the plan is horrifying. If tomorrow I tell the press that like a gang banger, will get shot, or a truckload of soldiers will be blown up, nobody panics, because it's all, part of the plan. But when I say that one, little old mayor will die, well then everyone loses their minds! Introduce a little anarchy. Upset the established order, and everything becomes chaos. I'm an agent of chaos. Oh and you know the thing about chaos, it's fair."

Mda. Undeniable. Da, e personajul negativ... dar el si Batman nu sunt opozanti pe axa good - bad ca in clasicul fat frumos si zmeul cel rau, ci, folosind referintele din universul Dungeon&Dragons, si (sau mai ales) pe axa order - chaos.

Explicitarea celor doua axe pentru necunoscatorii in ale D&D (mi-e lene sa traduc... va descurcati voi):

Pe axa good - evil:

Good implies altruism, respect for life, and a concern for the dignity of sentient beings. Good characters make personal sacrifices to help others.

Evil implies harming, oppressing, and killing others. Some evil creatures simply have no compassion for others and kill without qualms if doing so is convenient or if it can be set up. Others actively pursue evil, killing for sport or out of duty to some malevolent deity or master.

People who are neutral with respect to good and evil have compunctions against killing the innocent but lack the commitment to make sacrifices to protect or help others. Neutral people are committed to others by personal relationships.

Pe axa law - chaos:

Law implies honor, trustworthiness, obedience to authority, and reliability. On the downside, lawfulness can include close-mindedness, reactionary adherence to tradition, judgmentalness, and a lack of adaptability. Those who consciously promote lawfulness say that only lawful behavior creates a society in which people can depend on each other and make the right decisions in full confidence that others will act as they should.

Chaos implies freedom, adaptability, and flexibility. On the downside, chaos can include recklessness, resentment toward legitimate authority, arbitrary actions, and irresponsibility. Those who promote chaotic behavior say that only unfettered personal freedom allows people to express themselves fully and lets society benefit from the potential that its individuals have within them.

Someone who is neutral with respect to law and chaos has a normal respect for authority and feels neither a compulsion to obey nor a compulsion to rebel. They are honest but can be tempted into lying or deceiving others.

Un personaj se situeaza intr-unul din cele trei locuri posibile, pe ambele axe, rezultand astfel noua combinatii posibile:

Lawful Good is known as the "Saintly" or "Crusader" alignment. A lawful good character typically acts with compassion, and always with honor and a sense of duty.

Neutral Good is known as the "Benefactor" alignment. A neutral good character is guided by his conscience and typically acts altruistically, without regard for or against Lawful precepts such as rules or tradition. A neutral good character may cooperate with lawful officials but does not feel beholden to them.

Chaotic Good is known as the "Beatific" or "Rebel" alignment. A chaotic good character favors change for the greater good, disdains bureaucratic organizations that get in the way of social improvement, and places a high value on personal freedom.

Lawful Neutral is called the "Judge" or "Disciplined" alignment. A lawful neutral character typically believes strongly in Lawful concepts such as honor, order, rules and tradition, and often follows a personal code. Characters of this alignment are neutral with regard to Good and Evil. This does not mean that Lawful Neutral characters are amoral or immoral, or do not have a moral compass; but simply that their moral considerations come a distant second to what their code, tradition or law dictates. They typically have a strong ethical code, but it is primarily guided by their system of belief, not by a commitment to Good or Evil.

Neutral alignment, also referred to as True Neutral or Neutral Neutral, is called the "Undecided" or "Nature's" alignment. This alignment represents neutral on both axis, and tends not to feel strongly towards any alignment. Some neutral characters, rather than feeling undecided, are committed to a balance between the alignments. They may see Good, Evil, Law and Chaos as simply prejudices and dangerous extremes.

Chaotic Neutral is called the "Anarchist" or "Free Spirit" alignment. A character of this alignment is an individualist who follows his or her own heart, shirks rules and traditions. They typically act out of self-interest, but do not enjoy seeing others suffer. An unusual subset of Chaotic Neutral is "strongly Chaotic Neutral", describing a character who behaves chaotically to the point of appearing insane. Characters of this type may regularly change their appearance and attitudes for the sake of change, and intentionally disrupt organizations for the sole reason of disrupting a Lawful construct.

Lawful Evil is referred to as the "Dominator" or "Diabolic" alignment. Characters of this alignment show a combination of desirable and undesirable traits: while they typically obey their superiors and keep their word (trustworthy), they care nothing for the rights and freedoms of other individuals.

Neutral Evil is called the "Malefactor" alignment. Characters of this alignment are typically selfish and have no qualms about turning on their allies-of-the-moment. They have no compunctions about harming others to get what they want, but neither will they go out of their way to cause carnage or mayhem when they see no direct benefit to it.

Chaotic Evil is referred to as the "Destroyer" or "Demonic" alignment. Characters of this alignment tend to have little respect for rules, other peoples' lives, or anything but their own selfish desires. They typically only behave themselves out of fear of punishment.

Mafiotii sunt prea prinsi de posesiunile lor si de frica pentru propria viata. Valorile morale inoculate ii impiedica pe locuitorii din Gotham sa se arunce in aer unii pe altii pentru a-si salva pielea (lucru de care sincer ma indoiesc ca s-ar intampla in realitate). Batman e tipul cruciatului care actioneaza cu scopul clar de a apara ordinea (destul de dedicat 'binelui' pentru a face asta si din afara ordinii daca ea nu isi recunoaste propriul bine: "I'm whatever Gotham needs me to be.") si e legat in plus de relatiile cu cei apropiati.

Harvey Dent e Cavalerul Alb al orasului si asta spune totul. 'Caderea' lui are loc de la Lawful Good la Lawful Neutral. Proclamarea unui cod de ordine ca scop suprem: reactiune identica la actiune. E prea prins de acest scop pentru a putea cu adevarat alege: "It's not about what I want, it's about what's fair!". Dementa lui dupa transformarea in Two-Face consta in impingerea acelui "fair" la extrem: restabilirea echilibrului, indiferent ce inseamna asta. "Inselat" in increderea sa in triumful binelui pe axa good-evil, s-a debarasat de ea si a schimbat sistemul de referinta pentru "lawful" cu un sistem neutru si impartial: "You thought we could be decent men at an indecent time. But you were wrong; the world is cruel, and the only morality in a cruel world is chance. Unbiased. Unprejudiced. Fair." Si absolvind de raspundere... dar si de libertate.

Chaotic Evil este ceea ce Alfred surprinde in caracterizarea persoanelor de tipul Jokerului: "some men just like to watch the world burn." Impinsa la extrem, angrenarea in acest tip de comportament il elibereaza de orice constrangeri de legalitate, moralitate, etica. Iar singura lui dorinta fiind cea enuntata ("See, I'm a man of simple tastes. I like dynamite...and gunpowder...and gasoline!"), este liber si de orice alte legaturi. Nu e atasat material de nimic (cine ar da foc la milioane?), emotional nici atat ("Friends? Have you met this guy?"), nici macar de propria persoana ("Come on, I want you to do it, I want you to do it. Come on, hit me. *Hit me!*") si prin asta e mai liber decat ar putea fi vreodata un alt personaj. Libertate absoluta, responsabilitate zero (eat this, Sartre!)... BUT cu doua mici inconveniente:

Unu la mana, existenta legata si conditionata de cea a opusului sau ("I had a vision, of a world without Batman. The mob ground out a little profit and the police tried to shut them down, one block at a time. And it was so... boring." & "Kill you? I don't want to kill you! What would I do without you? Go back to ripping off mob dealers? No, no, you... you complete me." & "You won't kill me out of some misplaced sense of self-righteousness, and I won't kill you, because you're just too much fun. I think you and I are destined to do this forever.").

Doi la mana... lipsa unui scop concret, altul decat joaca de-a soarecele si pisica cu Batman si acela de a privi cum arde lumea ("Do I really look like a guy with a plan? You know what I am? I'm a dog chasing cars. I wouldn't know what to do with one if I caught it! You know, I just, do things. The mob has plans, the cops have plans, Gordon's got plans. You know, they're schemers. Schemers trying to control their worlds. I'm not a schemer. I try to show the schemers how, pathetic, their attempts to control things really are.")

De unde revenim la "The only sensible way to live in this world is without rules" / "I'm an agent of chaos." Un agent al haosului personificat, singurul capabil de acest rol pentru ca (insert toata poliloghia de mai sus). La fel de singur in distrugerea sa fara scop ca si agentii ordinii cu scopul lor de mentinere a acesteia si a binelui... din care in final raman doar Gordon si Batman ("Does it depress you, commissioner? To know just how alone you really are?").

Jokerul si Batman (+ Gordon, + Alfred & Lucius) la polurile opuse chaotic evil - lawful good. Ceilalti lawful good (cu putere de actiune) sunt scosi din joc rand pe rand. Harvey Dent devine lawful neutral si probabil ca ar fi escaladat la lawful evil, exact dupa principiul enuntat de el: "You either die a hero or you live long enough to see yourself become the villain". Mafiotii intra pe undeva la neutral evil.

In ambele cazuri, sunt antagonisti atat pentru Joker cat si pentru Batman. Miriada de personaje secundare si personajul colectiv Gotham City oscileaza dupa curenti, neluand partea nicicui in mod ferm si sustinut (ceea ce ar putea rezolva conflictul prin interventia celor 'prosti dar multi'). Raman in principiu masa de manevra pentru restul (manipulati si manipulabili prin n metode - santaj, apelarea la valori poate latente, influenta exercitata de charisma taberei aparent castigatoare la un moment dat), neavand valorile clar definite si nici putinta sau vointa de a le urma pana la capat. Pentru ca acestea sunt apanajul exclusiv al personajelor principale - eroi si anti-eroi, angrenati in antagonismul lor etern, on and on and on and on. Si totusi... why so serious?

sinapse

Ma distreaza la culme cand descopar (sau cred ca descopar) actiuni ale subconstientului. Ma fascineaza chestiile astea care ne fac sa gandim, credem, simtim si sa facem chestii fara ca macar sa ne dam seama cat de "manipulati" suntem de catre piticii nostri de pe creier - placeri, temeri, dorinte, simpatii si antipatii de care cel mai adesea nu suntem constienti.

Ergo, je = fan anime. Recunosc fara rusine ca am terminat recent de vazut toate seriile din Sailor Moon, 200 episoade, originalul in japoneza cu subtitrare. Recunosc, de asemenea, ca am in download acasa toate 9 seriile de Pokemon si ca m-am uitat ieri la primul episod din Digimon pe net. Si ca vreau sa vad Yu-Gi-Oh si Inuyasha cap-coada. Asa, asta ca introducere.

Part of my job este sa completez o afurisita de baza de date cu numele unor persoane responsabile cu anumite chestii in saptamana urmatoare. Detaliile nenecesare, ca nu conteaza oricum. Click pe sagetuta in jos, ales din lista numele corespunzator, save. Eh, e acolo un tip care imi placea la nebunie cand era on duty pentru ca... imi placea numele lui de familie. Suna... simpatic. Nistoran il cheama. Habar n-am cine e, daca e in Timisoara sau Bucuresti, cum arata, cati ani are, etc. Atat ca numele mi se parea incredibil de simpatic. Si nu imi explicam de ce... pentru ca cele din familia de cuvinte cum ar veni, de genul Nistor, Nistorescu, Nistoreanu, etc nu imi spun absolut nimic. In schimb, Nistoran.... love

Eh, ieri m-a pocnit o chestie... Nu stiu daca asta este motivul, dar imi pare cat se poate de plauzibil. Exista un pokemon cu nume foarte asemanator, bazat pe rozatoare... soarece, iepure.... chinchilla... ce o fi. Nidoran. Cred ca asta e motivul...

nimic...

Pai... ce sa va mai zic? Ca-s intoarsa pe dos (iar)? Ca nu am nici un chef de nimic? Ca ignor si trec cu gratie pe langa ocaziile de a scoate nasul in lume cat de cat, nu de alta, dar risc ca intr-o buna zi sa ma ia prin surprindere faptul ca mai e si o lume somewhere out there...? Ca piciorul ala afurisit tot nu mi se dezumfla si nu, nu am de gand deloc sa ma duc la doctor cu el. Da-l dracului. Ca in camera mea domneste dezastrul si ca as fi dispusa sa platesc pe cineva sa arunce tot ce e de aruncat acolo (adica vreo trei sferturi din ce populeaza zona)? Who needs memories, anyway? Memories of what? Ca la lucru s-a busit telecomanda de la clima si in consecinta, acuma ma bantuie tantarii si moliile de noapte pentru ca stau cu geamul deschis? Ca Darren Hayes a scos iar o piesa pentru care merita sa il dau in judecata pentru ca mi se pare o nesimtire sa scrie piese despre mine fara acordul meu? Sa spun ca iarasi tun si fulger ca americanii au insituit un stat fascist, treaba lor de altfel, dar baga pe gat si altora paranoia lor si masurile alea care sacrifica unicitatea indivizilor si micile lor placeri in numele unei iluzorii securitati? Ca vreau si eu frigider de la coca cola, dar ca nu am de gand sa le trimit sms-uri? Hm... nu bun. Nimic de aci nu bun. M-as lauda ca mi-am tras wireless de la Orange ca sa ma joc in liniste la birou, dar vorba aia, oricine vrea are acum wireless, asa ca nu mai e "cool". In consecinta, nu am ce sa va spun. Total neinteresant. Ati citit postul crezand ca va voi spune ceva in final? Imi pare rau... sau de fapt nu. Nu imi pasa. Doar nu eu v-am pus. Si cum n-am nimic sa va spun... noapte buna.