Joi mi-am comandat la lucru o pizza. Când am coborât la poartă să o iau, l-am întrebat pe portar dacă nu are să îmi dea nimic de citit. De obicei se află pe acolo prostioare gen Şapte seri, numai bune de frunzărit cu o felie de Pizza Funghi în mână. Şapte seri nu era, dar mi-a dat omul din alt teanc două ziare. Bad idea, eu chiar aveam poftă de pizza aia.
Bad idea pentru că ochiul meu cade pe următorul titlu din Adevărul de seară: "Poliţist timişorean, traficant de minore":
Agentul Vasile Drăgan e acuzat că a vândut o fată cu 800 euro. Poliţistul a fost adus cu o ambulanţă, azi dimneaţa, la Tribunalul Timiş, judecătorii urmând să stabilească dacă îl vor aresta preventiv pentru 29 zile. Agentul Secţiei 4 Poliţie din Timişoara este cercetat de procurorii DIICOT pentru trafic de persoane. Suspectat că este implicat în comerţul cu carne vie, acestuia i s-a făcut rău, ieri după-amiază, in timp ce era audiat de anchetatori.
În articol tronează si o poză a respectivului exemplar de deşeu subuman, pe targă, în mare suferinţă. Creştere tensională, cică. A leşinat. Sărăcuţul, o fi sensibil... prea mult stres pe capul lui, presupun... Da' crăpi dracului, javră. Că eşti plătit din banii mei ca să faci să ajungă după gratii scursurile ca tine.
A propos, îmi place şi termenul ăsta politically correct de comerţ/trafic de carne vie. Traficul de carne vie e ăla când trece un tir plin de vaci sau porci, de duhneşte şoseaua în urma lui, iar comerţ cu carne vie fac pet shop-urile care vând hamsteri şi canari. Mă iertaţi, dar vânzarea de oameni (al cărei concept în sine este strigător la cer şi căreia i se adaugă o întreagă paletă de alte infracţiuni - răpire, sechestrare, privare de libertate, şantaj, viol, vătămare corporală, supunere la muncă forţată, proxenetism şi cum le-o mai fi zicând tuturor în păsăreasca juridică) se practica într-o orânduire socială numită sclavagism. Este practicarea în continuare a sclaviei, deci ce e cu mănuşile alea de catifea - al cui auz şi simţ estetic nu avem voie să îl deranjăm cu cuvinte "tari"?
Revenind la amocul care mă apucă în situaţii din astea, am avut un mic high imaginându-mi că domnul poliţist a avut parte de o audiere ca în filmele cu duri, cu bocanci încasaţi în... locurile sensibile. Am uitat pe moment că el este un sensibil care leşină de stres. A propos, domnule poliţist (şi zău, scuip cuvântul când îl pronunţ în legătură cu un asemenea specimen de deşeu), aţi citit chestia asta pompoasă pe site-ul Poliţiei Române? " Din 1990, Poliţia Română a cunoscut mai multe etape de transformări menite să asigure siguranţa persoanelor, a colectivităţilor, drepturilor legitime ale cetăţenilor, precum şi a altor drepturi prevăzute în acte internaţionale la care România este parte.". Vă spun ceva cuvintele alea - siguranţă, drepturi legitime, bla-bla?
Eh, aşa cum domnului poliţist i se, pe româneşte, rupe de siguranţă şi drepturi, aşa mi se rupe mie de drepturile unor asemenea specimene. Şi copil intoxicat de filme americane fiind, mă văd transformându-ma în ceva alde Bruce Willis şi cărând bocanci în mutrele unor asemenea indivizi până obosesc.
Da ştiu, the good guys never do that. Pentru că făptaşii trebuie să răspundă în faţa justiţiei, că nu suntem cu nimic mai buni decât ei dacă îi "executăm". Atât că nu consider aşa o creatură om, ci deşeu. Iar deşeurile se aruncă în groapa de gunoi şi se incinerează.
După ce îmi revin din mica reverie şi îmi dau jos mantia imaginară de vigilante neîndurător, nu îmi râmâne decât să încerc să mănânc totuşi pizza şi să mă reapuc de lucru. Că am de lucrat, ca să iau un salariu din care să plătesc impozite, din care sunt plătiţi poliţiştii care îmi asigură siguranţa şi drepturile şi din care li se dă de mâncare în închisori celor care fac "comerţ cu carne vie".
No comments:
Post a Comment