mai prosti ca aricii?

Dilema ariciului este un concept care descrie problematica intimitatii intre oameni. Formularea are la baza o parabola a lui Schopenhauer, care descrie problemele intampinate un grup de arici iarna. Tendinta lor naturala este de a se apropia cat mai mult unul de altul pentru a-si impartasi caldura. Totusi, nu pot evita sa se raneasca unul pe altul cu tepii lor ascutiti si sunt nevoiti sa se departeze. Dilema consta in gasirea distantei optime, aceea la care pot beneficia unul de caldura altuia fara insa a-si provoca reciproc durere.

Evident, bietii arici cu probleme de relationare i-au placut si unchiului Siggi, asa ca dilema ariciului si-a facut intrarea in psihologia freudiana. Ea descrie situatia in care un individ se afla in relatie cu ceilalti. In ciuda bunelor intentii, intimitatea intre oameni nu poate avea loc fara o cantitate semnificativa de 'rani' reciproce si convietuirea necesita pastrarea unei distante sanatoase fata de tepi, in interesul tuturor partilor implicate.

Concluzia lui nenea Arthur, in clasicu-i stil de a da in cap oricarui optimist care spera la happy end, este ca daca cineva are suficienta caldura interioara, poate evita societatea si producerea si receptarea de suferinta generata prin interactiuni sociale. Si cand te gandesti ca puii de arici se nasc cu tepii sub piele si la 24 ore dupa nastere acestia incep sa creasca, stai si de intrebi de unde atata happy end fara intepaturi.

Pai... povestea e subreda. Pentru ca aricii pot convietui foarte bine unii cu altii la o adica. Tepii aia sunt 'pliabili' si daca nu e in defensiva, poti foarte bine mangaia un arici (care intre noi fie vorba, este un animalut absolut adorabil) fara sa te intepi. Adicatelea... suntem mai prosti ca aricii. :(