dar din dar se face raiul

... sau iadul. Pentru ciudati ca mine.

Am obiceiul, nu foarte sanatos cred, de a identifica destul de bine de unde mi se trag varii pitici care tin seri dansante la mine pe creier. Complexe, anxietati, prejudecati, manii, fobii si alte alea din manualul de psihologie. Da' piticul asta unul de care m-am lovit iar azi chiar nu stiu de unde a venit de s-a aciuit si el la mine.

Am o problema majora cu a... primi chestii, in lipsa unei exprimari mai bune. Cu cat mai din senin si mai nevinovat gestul, cu atat mai nasol pentru mine. Cadourile de zile de nastere si alte asemenea ocazii... usor unavoidable dar de asemenea oarescum asteptate, deci tot ce imi ramane de facut este sa ma descurc cu momentul in sine, penibil pentru mine, dar trece. Da' asta e de cand eram mica. Tin minte o data de ziua mea cand au venit nasii mei la mine... habar nu mai am ce imi luasera cadou. Replica mea stas, nu stiu de pe unde culeasa era "Multumesc, dar nu trebuia". Mi-a spus nasa mea atunci sa nu mai zic asa. Looking back... da, cretina replica. Mai ales de la un copil caruia cica ii faceai o bucurie. Cred ca inca am momente cand am reactii cretine, sau oricum, nu reactiile asteptate.

Dar chestiile spontane ma fac sa deraiez complet. Si nu e vorba de cadouri - let's get serious, cat de des se intampla sa primeasca cineva cadouri spontane :-). Orice. Cand ma trezesc ca mi-a platit cineva sucul ma simt in ultimul hal. O prietena si fosta colega a venit in timpul facultatii cu ideea hai sa mergem sa mancam undeva. Si a platit ea tot. Oribil. Astazi am chemat un taxi sa vin la lucru si a venit vecinul din blocul de vis-a-vis. Cand am ajuns, nu a vrut sa imi ia banii. Am apelat la oribilosenia aia de semi-botic, semi-misto si i-a luat pana la urma. Si am mai avut azi parte de o divergenta pe aceeasi tema, de data asta nici macar nu real life.

Situatia e cat se poate de cretina. Pentru ca oricum ar fi, imi da o stare cat se poate de proasta. Daca reusesc sa conving persoana respectiva sa se abtina de la gesturi galante, e ceva mai ok, ramane doar 'nasoleala' de moment... DAR cum respecitivii de obicei sunt oameni cu o oarescare doza de bun simt, asta inseamna in majoritatea cazurilor sa ii fac pe ei sa se simta penibili. Refuzul e destul de nasol in sine. Plus ca urasc sa 'fac scene' iar majortitatea nu renunta din prima... in fond, oamenii chiar vroiau sa faca un gest dragut. Dar care la mine declanseaza o reactie total opusa fata de ceea ce ar dori ei. Daca nu zic nimic si reusesc sa trec cu gratie peste momentul 'reactie cretina', raman eu cu starea proasta si ei happy cu impresia ca mi-au facut o bucurie, ceea ce unu la mana e doar partial adevarat (pentru ca nu pot zice ca nu apreciez gestul in sine) si doi la mana creeaza o eventuala premisa de repetare a situatiei.

In acelasi timp insa... mai fac si eu faze din astea din senin. Si ca animalu', nu mi-am pus niciodata problema cum le pica altora. Fire pacatoasa.



(PS: Si ca tot veni acuma vorba. Urasc si variile urari cu variile ocazii. Nu suport sa mi se debiteze platitudini si sa multumesc de sapte ori pe zi pentru aceleasi fraze. Mi se intampla din ce in ce mai des, de ex. sa "dispar" de ziua mea. Reversul nasol la asta este ca in consecinta am si eu foarte putini oameni carora chiar vreau sa le urez ceva si o fac. Si nu suport politeturi sociale de genul "sa nu uiti sa feliciti pe x ca e nu-conteaza-ce-zi".)